Nu, nu e un text din alea de circulă cu sutele pe Internet cu sfaturi avizate, dar și mai după ureche, că nu-s eu nutriționist, în măsură să le dau (și oricum, nutriționiștii adevărați nu-s aia care învață câte ceva la un workshop de două ore, ci cei care au și niște baze mai avansate, medicale; d-aia și instructorii adevărați de sport care au și cursuri de nutriție și pot face și planuri alimentare vă mai trimit ȘI la un specialist când se necesită cu adevărat).
Inițial, pusesem titlul articolului Cum am slăbit de sărbători, dar nu voiam să vă intrig chiar așa :D. E adevărat, nu se poate contabiliza corect dacă am slăbit cu adevărat, mai ales că m-am cântărit sâmbătă, după un antrenament devorator, după care, de regulă “transpiri” mai mult de jumătate de kilogram. (Și eu nu prea beau apă, dar asta e altă poveste nu tocmai ok). Dar oricum 1 kg în minus sau în plus (la cântar) sau în plus nu contează – poate fi deshidratare, poate fi apă prea multă la polul opus etc. Deci probabil că, după 3 zile acasă, cântăream la fel ca înainte de Paște. Și nu, nu m-am frustrat deloc, ba am gustat din toate, pentru că deși, știu și eu reguli de alimentație cât de cât, nu sunt tocmai omul politically corect când vine vorba de pofte. Dar am vrut să fac totuși un experiment care se cheamă, dacă vreți, “cumpătare” și de sărbători – da, știu tot auziți de asta, dar vorbesc de cumpătarea în sensul în care da, am mâncat cam de toate – ce se mănâncă în perioada asta – dar oarecum atent. Acuma, nu-s eu mai catolică decât papa să mă privez de toate bunătățile alea. Pe de altă parte, credeți-mă că nici nu mă ajută metabolismul deloc – e al naibii de atent el așa și mă taxează din plin și pentru cel mai mic exces.
Totuși, cum nu am luat în greutate, mâncând mai de toate? Ba eu chiar am început încă de sâmbătă ospățul pascal cu friptură de ied, da!, pentru că acasă, la mama, nu prea mă pot abține de la cele mai bune lucruri din lume. Cu multă salată verde lângă, pătrunjel, ridichii și ce mai era pe acolo, prin grădină. (Stătusem vreo două săptămani înainte aproape numai pe Eisberg). Salata se recomandă mereu când mănânci proteine animale pentru că ajută mult digestia și crește și volumul de mâncare (deci sațietate) fără a aduce vreun aport caloric care să se depună. Duminică a fost cu un pic de drob cu ou (o regulă importantă de alimentație spune că proteinele animale nu se combină între ele, dar deh, o dată pe an e pofta asta) și mai târziu, cotlete la grătar cu salată. Ba chiar și dulciuri – pască și tort. Ideea e că a fost câte puțin din fiecare. Nu, nu chiar câte două lingurițe, dar să zicem că 150 de g. de friptură, și mai puțin de 100 de dulciuri. Deci mai mult decât decent, fără frustrări, dar nici cu exagerări. Și luni cam tot în ritmul ăsta, friptură cu salată, apoi ceva cozonac și tort de mere. Deci, am mâncat. E adevărat am făcut și câte o oră-două de sport pe zi, dar ăsta la mine e basic instinct.
Idee e următoarea – chiar dacă au fost câteva combinații greșite la aceeași masă, nerecomandate de nutriționiști, am menținut cumva aportul caloric care mie îmi e necesar să funcționez ok, fără să mă îngraș sau să slăbesc, fără să cântăresc alimente – pentru că îți poți da singur seama când faci exces sau din contră, îți impui restricții.
Nu am studiat eu prea multă nutriție până acum, dar ca idee și pentru voi să nu veniți cu kilograme în plus după sărbători, vă las liniile astea – care la mine funcționează chiar și atunci când fac combinații nerecomandate / greșite. Așa cum spuneam, dincolo de regulile de combinare a alimentelor -pentru că probabil știți și voi că digestia – deci gradul de asimilare a nutrienților buni și cel depunere, pe de alta, a surplusului, depind de combinații – e important, cum spuneam, aportul caloric. Știi de cât ai nevoie, atât mănânci – și o poți face și ochiometric fără să cântărești alimente și alte obsesii nașpa legate de dietă.
Bine ma, acuma nu e vorba de ingrasat neaparat câteva kilograme in zilele astea (desi am auzit și cazuri d-astea) dar ma gandesc ca nu mancati totusi de-a valma, însă ceva-ceva se depune). So, ce zic mai jos e valabil si pentru 1 Mai-ul legat de sarbatorile astea si pentru vacante si la nunti, botezuri si alte cumetrii.
*Mâncați carne, frate, dacă vă place – e proteină bună – cărămidă, din ea construim. Dar încercați să nu combinați la o masă proteine animale diferite care au și grăsimi – carne după ouă, icre, branzeturi ș.a. La fel, nu combinați proteinele animale cu carbohidrați simpli bogați în amidon (pâine, orez, cartofi). Hai că se poate și fără pâine sau limitați-vă la o felie integrală. De ce? Grăsimile amestecate cu proteine îngreunează trecerea mâncarii din stomac în intestin, formează un bol indigest – deci care se depune. Proteinele animale au nevoie de un tip de enzime pentru a fi digerate, la fel, amidonul de alte enzime – de aia luați-vă enzimele astea din salate, legume fără amidon. În plus, ele cresc și senzația de sațietate.
**Sau puteți mânca o felie de pâine cu branză, cu ou sau cu cu friptura, dar în cantitate mică si avand grija la cantitatea de grasimi pe care o contin. Ei, sunt multe reguli, dar v-am zis nu am cum să mă erijez în cunoscătoare, așa că mă abțin, voi luați de citiți-o pe Simona Tivadar (din care am mai si citat ici colo, unde sunt steluțe) și nu nutriționiștii fabricați peste noapte. Un articol interesant aici.
Faceți un pic de mișcare după masă -nu zice nimeni să faceți aerobic ca mine după masa de Paște, dar spălați vasele alea, ieșiți pe afară, mergeți pe jos, urcați scări. **Nu vă culcați că toată greutatea cade pe ficat, care e obligat să muncească în plus.
Apropiații mă știu pofticioasă și gurmandă, am o prietenă care chiar mai îmi dă peste mână la când pofesc la extradeserturi, dar mi-am dat seama, în timp, că așa cum e firesc să mai mănânc și “prostiuțe”, din când în când, așa și mâncatul în oarece exces îmi enervează și ficatul și fizicul și psihicul.
Adevărat a înviat!