“We know the best feeling in the world is the one between the second and third Martini” spune celebrul Al Pacino despre la fel de celebrul Martini: pe cât de simplu: gin, vermut şi o măslină sau o coajă de portocală – pe atât de la subiect oricând :), potrivit într-o varietate de ocazii și apreciat de multe categorii de consumatori. Cu o istorie de aproape 200 de ani, nemuritorul Martini este unul dintre cocktailurile clasice care, cel mai probabil, nu se vor demoda vreodată.
L-au băut Winston Churchil, F.D. Roosvelt, Clark Gable, Alfred Hitchock, Ernest Hemingway (căruia i-a fost dedicată o variație a rețetei), dar şi Queen Elizabeth şi Bette Davis, l-am văzut în Nick and Nora, Vrăjitoarele din Eastweek, M*A*S*H* și bineînțeles, în James Bond în varianta Vesper cu vodkă, după ce a fost creat de Jan Fleming în cartea care avea să inspire filmul care i-a propulsat reputația.
În lume s-au deschis baruri de Martini, a dat naștere unei asociații dedicate lui, iar în timp, a cunoscut și el (cum am mai văzut și în cazul altor coktailuri clasice), numeroase variații și alte rețete plecând de la cea de bază, care au devenit și ele celebre.
Nu în ultimul rând, ca orice băutură care se respectă, a inspirat vorbe de duh: “A man must defend his home, his wife, his children and his Martini” (Jackie Gleason) şi “I have to get rid of these wet clothes and slip into a dry Martini” (Mae West) sunt două exemple concludente, ce ziceți? Și după această introducere lungă, dar binemeritată, vă trimit pe blogul Dagmar, unde găsiți câte ceva din culisele celebrității lui – curiozități, legende, rețete și asoceri culinare:
