Am degustat vinurile lui Al Bano la Grapes

“Voi pleca din satul unde m-am născut și voi ajunge un cântăreț celebru. Când mă voi întoarce, voi face un vin care va purta numele tău” (al tatălui său) este începutul poveștii pe care o spune cântărețul Al Bano (Carissi) despre viața lui și pasiunea pentru vin. Și ținându-se de cuvânt, întors pe meleagurile natale, a înființat crama, iar primul vin roșu produs aici poartă numele tatălui său, Don Carmelo. Ulterior, a fost creată o întregă gamă Don Carmelo, alături de alte game printre care Al Bano și Villa Carissi,

La degustarea din 19 ianuarie, din nou una impecabilă organizată la Grapes – The Wine Bar, am avut ocazia de a cunoaște câteva dintre vinurile produse pe domeniul lui Al Bano, aduse în România de Mihai Ciucur – prin Somellier World.Ro.

Ca primă idee de ansamblu despre acestea, aș remarca complexitatea, bogația de arome, alcoolul sus, dar bine integrat și capacitatea bună de învechire. Sunt, în general, vinuri bine structurate, gastronomice. Pe partea de etichetă, sunt evident și vinuri ce poartă numele unor melodii de-ale cântărețului italian.

Mai jos, voi sublinia mai jos tipicitatea și atipicitatea(!) câtorva care mi-au plecut personal mai mult, dar și a celor care au impresionat audiența . Iar părerile au fost împărțite – unele comune, unele în contradictoriu, fiecare cu gusturile sale; dar, până la urmă, ăsta e farmecul unei degustări, nu? Și așa mai învață toată lumea câte ceva. 

  •  Chardonnay Villa Carrisi, 2020. Un Ch corect, echilibrat, proaspăt, cu arome floral-fructate, tipice de soi. Galben pai, echilibrat atât în corp, cât și în ceea ce privește aromele, prietenos, plăcut, cu finiș fructat drăguț.
  • Rosato Negroamaro Al Bano, 2019 – un rose mai atipic, descris de Mihai Ciucur ca un rose de iarnă, de un coraille – acea foaie de ceapă, bogat, intens olfactiv și gustativ, floral-fructat – tranadafir, fructe roșii, în gust tente de caramel, creme brulee. Nu deranjează  prin dulceață, a nu se înțelege greșit, dar are un rest de zahăr mai sus cred. Am văzut că a placut mai ales doamnelor, Chiar dacă eu sunt adepta rose-uri fresh, stil Provence, uneori merită și câte o astfel de încercare. Nu prea poți să îl bei singur, ar merge lângă o selecție de antipasti.
  • Felicita, Al Bano, 2019 – SB și CH  a fost foarte pe placul meu – complex, bogat în arome, tipicitate clară de SB –  soc, măr verde, persică albă, tente citrice, ardei gras. Mă gândeam că i s-a pus acest Ch 30% să mai domolească din explozia aromelor SB-ului. Și cum arăta oare un SB 100%? – ne-am intrebat noi. Vinificație stil Lume Nouă, precum v-ați dat seama probabil.
  • Roșiile au fost apreciate diferit – fiecare cu punctajul și topul său, cum spuneam. Personal, în ordinea venirii lor, cum le-am așezat și mai jos, de mai jos, eu am preferat de coadă la cap, adică 3,2,1.

Nostalgia Negroamaro 2015, Al Bano

Taras Primitivo Salento 2016, Al Bano

Platone Negroamaro & Primitivo 2013 Al Bano

Așadar, Platone  – 50% Primitvo, 50% Negromaro (dintr-o vie de 70 de ani, acesta din urmă), a fost cel mai pe placul meu, cele două soiuri echilibrându-se foarte bine. Un vin medaliat despre care am înțeles căe foarte medaliat la competiții interne în  Italia, precum și internaționale.  Nas complex, frumos fructat –  corp echilibrat, catifelat, în gust note de prune coapte, afumate, cacao, spre ciocolată chiar. 14% vol. alc.

Taras Primitivo Salento a fost mai pe placul domnilor, se pare, într-adevăr un vin mai puternic, mai masculin.  Catifelat și el, dar ușor mai astringet decât precedentul, parcă,fără a deranja însă,  își etalează un corp frumos, structurat, cu arome ce merg de la cireșe negre, mure, prune afumate, cu rest de condiment. Steak-urile de vită medium rare, vanatul, pastele bolognese, lasagna ar merge bine la acesta. 13, 5% vol.alc.

(Ca idee, dacă Platone poartă numele lui Platon, despre Taras legenda spune că era fiul zeului Neptun și cel are a înființat orașul Taranto, fiind reprezentat pe anticele monede și fresce cu un delfin, simbolul orașului, alături de Corint și Metimna, cetate din insula Lesbos, patria lui Arion, cel mai mare cantăreț din insulele Mării Mediterane.)

Primul roșu – Nostalgia, un Negroamaro echilibrat în arome – fructe roșii și negre de pădure, mai subțirel în corp, față de celelate două cu un 13, 5 vol. alc, bine integrat – poate duce mai multe pahare, dar parcă pare și un pic înșelător.

În concluzie, preferințele mele personale au mers așadar spre cupajul de SB cu Ch – Felicita, care a curs excelent pe risotto-ul inedit cu castraveciori murați și parmezan și evident, spre Negroamaro & Primitivo, la care când mă gândesc acum, am  senzația că îmi lasă gura apă.

*Al Bano a plecat la 18 ani din Cellino San Marco, un sat mic și prăfuit din inima regiunii Salento, în sudul Italiei, lăsând în urmă o familie săracă, dar purtând în suflet promisiunea făcută tatălui său, Don Carmelo Carrisi, aceea de a se întoarce bogat și celebru și de a produce un vin pe care să i-l dedice acestuia. În anul 1973, revenit pe meleagurile natale, a cumpărat câteva hectare de viță de vie și a înființat crama. Așa cum spuneam la început, primul vin roșu a purtat numele tatălui, Don Carmelo. Azi vinurile de aici se găsesc în restaurante și magazine din toată lumea.

Domeniile Al Bano Carrisi produc numeroase tipuri de vin, care au obținut în timp medalii de aur la multe dintre cele mai importante concursuri și saloane de prezentare ale vinului din Italia și din străinătate. Ca souri reprezentative au Fiano, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Negroamaro, Primitivo, Salice Salentino și Malvasia Nera -provenind din viile cu vârste cuprinse între 40 și 75 de ani.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.