De mult timp îmi doream o excursie pe Valea Doftanei şi o vizită la mult lăudatul hotel de design ATRA cu tot cu priveliştea superbă din jurul lui, așa că nu am stat pe gânduri când cei de aici ne-au invitat să descoperim frumosul loc din Teșila. Nici nu m-aș fi gândit că o clădire avangardistă se poate încadra aşa de bine in the middle of nowhere (numele locului pe care se află e sugestiv – Fundătura Cerbului), într-un peisaj cu dealuri ce te copleșesc cu verdele lor, cu lacul Paltinul la picioare, aer curat și o liniște de poveste.
De la intrare, nu îți dai prea bine seama ce te aşteaptă înăuntru şi pe laturile cu deschidere către lac ale clădirii: hotelul este cumva pe o colină, cu un prim nivel unde se află restaurantul – în mijlocul căruia tronează un șemineu imens – cu o terasă superbă – și al doilea nivel unde sunt camerele (care poartă nume de culori), fiecare cu terasa ei individuală plus o zonă de wellness. Afară, te poți lăfăi în hamace coborând către lac, poți face picnicuri și barbeque pe iarbă verde cu familia, ai zonă de joacă pentru copii și ai posibilitatea să mergi cu caiacul pe lac, să ajungi apoi la păstrăvărie ori la stână. Dacă mă întrebați pe mine, este un loc ideal pentru cine își caută un pic de liniște, fie pentru un week-end romantic, fie să se relaxeze câteva zile cu familia sau cu prietenii. Foarte interesant mi s-a părut că pensiunea nu duce deloc lipsă de cereri corporate, pentru team building-uri și workshop-uri. Restaurantul are o bucătărie bună, creativă, cu preparate românești reinterpretate frumos și feluri internaționale cu accente sofisticate, pregătite de tânărul chef Alex Petricean sau D’Artagnan – pe care, probabil, l-ați văzut și în show-ul tv MasterChef. Aș aminti, pentru început, specialitatea locului – păstrăvul, gătit în mai multe variante: afumat la cald în esenţe tari cu cremă de ceapă roşie şi cubuleţe de mămăligă sau păstrăvul crocant cu foie gras, sos de fructul pasiunii și cartofi afumați. Pe noi ne-a provocat Alex să compunem un platou cu un carpaccio de păstrăv cu rondele de cartof, sfeclă roșie și ou, pastă de măsline și maioneză – într-o variantă de salată de boeuf reinterpretată, absolut delicioasă. Am mai gustat pe lângă acesta și un duo de porc cu ceafă și piept fragede și gustoase, cartofi si sote de ciuperci, și la final, o lava cake cu înghețată de vanilie și fructe de pădure senzațională.
Meniul a la carte este scurt, cu câteva feluri pentru fiecare categorie reprezentativă – antreuri calde și reci, paste, supe, feluri principale din pui, vită, porc, pește și fructe de mare. (Ca exemple de prețuri, o supă costă 19 lei, un fel principal din carne de porc 37 de lei, o porție de paste de la 29 de lei). Urda și cașcaveaua – o altă specialitate de pe Valea Doftanei sunt și ele folosite în bucătăria Atrei în alte feluri inspirate precum ravioli de cașcavea cu crocant de țară, sos de spanac și cremă de hribi sau desertul cu urdă, pere, migdale și biscuit. Pe lângă meniul a la carte, restaurantul are un meniu de degustare cu 7 feluri (289 lei / pers.) unde se regăsesc și felurile cu păstrăv amintite mai sus, un obraz de vită în suc propriu cu terină de cartofi și chips de legume, tort de morcov cu ghimbir, ciocolată albă și cremă de brânză ș.a.
Nu pot să închei fără să amintesc faptul că Atra Doftana a obținut o serie de premii pentru design și servicii precum Premiul 1 la secțiunea Arhitectură social-culturală din cadrul celei de-a noua ediții a Anualei de Arhitectură și a fost desemnată Pensiunea Anului 2013 la Gala Premiilor de Excelență în Turism. Unitatea turistică este o investiție de 1 milion de euro (o parte cu fonduri europene) a omului de afaceri Emil Munteanu care mai deține business-uri și în alte domenii.
Din păcate, un inconvenient al locului pe care l-am mai văzut iarăși, din păcate, și prin alte părți superbe din țara noastră este lipsa de sprijin din partea autorităților locale de a sprijini astfel de idei turistice frumoase (infrastructură greoaie, dificultăți de realizare a racordurilor pentru căldură și electricitate).
Din excursia de pe Valea Doftanei nu putea lipsi un popas (foarte scurt, din cauza vremii ploioase) la renumitul festival al cașcavelei de aici, ce reunește anual, în luna septembrie, producători locali de brânzeturi, specialități din carne de porc, dulciuri și tării – zmeurată, vișinată, țuică etc.) – un eveniment cu muzică populară, petreceri și voie bună, așa cum îi stă bine oricărui festival. Aici am degustat pentru prima dată acest fel de cașcaval – făcut din lapte de vacă, afumat câteva zile și lăsat apoi la maturat cu săptămânile și chiar lunile. A fost chiar bun!
În concluzie, mergeți pe Valea Doftanei, dacă vă doriți o poveste de care să vă amintiți cu drag. Nu este departe de București, nu este aglomerat, iar peisajul superb și serviciile hotelului merită cu siguranță un drum până acolo.
