Avantajele singurătății? Bullshit

Cred că, în special, unele domnișoare singure vor fi curioase să citească încă un text feminist și motivațional despre faptul că „singurătatea” (înțeleasă aici ca lipsă a unei relații, a unui partener de viață) are și ea părțile ei bune.  NU ESTE.

Mi-am aruncat și eu ochii pe câteva astfel de articole și în mare, zic așa – da, e bună că ai timp mai mult de introspecție, ca ai mai mult timp pentru tine, că ai timp mai mult să faci ce îți place. Și că ai învățat din greșeli și preferi să fii singur/ă decât să te mai cuplezi până vine the one.  Aiureală.  Poți să aștepți și să cauți mult și bine, poate the one nu o să ți se ivească niciodată așa cum tu îți imaginezi.  Eu cred că, dincolo de chimie, pe care o văd esențială, sunt importante înțelegerea și respectul. Bine, e mult de dezbătut, dar nu ăsta e subiectul. Nici să te cuplezi de-a-n  p….a  nu merge. Poate să te acuplezi, dar aia e altă mâncare de pește. Și de care ți se ia, că se împute de la cap.  Și de fapt mai ai și alte nevoi. Vezi punctele de mai jos.  

De fapt, am scris mai demult în Viața de după divort  câteva lucruri pe care le-am învățat singură.  Cred că e bună și singurătatea asta o perioadă, dar nu prea lungă, căci dai cu introspecția în extreme precum veganii și mai propăvăduiești și la alții tâmpenii. Poate că unele feministe mai degraba, decât barbații, propagă, printre altele, ideea că nu-i nicio problemă să fii singură, că te descurci, că ești puternică și așa.  Așa este, uneori nu ai încotro și trebuie să îți faci viața mai bună, dar eu nu cred că cineva e singur pentru că așa vrea și/sau din plăcere (nu mă refer la adepții unor ideologii rupte de realitate) . Dintr-o cauză sau alta, mai puțin sau mai mult nefericită, se ajunge acolo. Intervine și teama de un angajament, ceea ce, poate, nu-i de condamnat. Dar repet, o perioadă mare de singurătăte nu cred deloc că e bună. Căci, așa cum genetic, suntem programați să fim omnivori – de altfel, ați văzut că mulți vegetarieni nu arată prea bine, așa suntem și făcuți să fim câte doi.  Poate în anumite cazuri extreme nu se mai poate (vârstă, incidente nefericite ș.a.), dar nu cred deloc în senințe de genul „nu mai îmi trebuie relație”.

Îți trebuie relație pentru:

  1. afecțiune
  2. sex
  3. baut cafeaua dimineața împreună și lenevit în week-end
  4. plăcerea de a-i găti
  5.  ieșit la cumpărături
  6. vorbit seara despre ce ai făcut la birou
  7. vacanțe
  8. dans
  9. reparat chestii prin casă
  10. certat cu vecinii
  11. băut vin
  12. mai completați voi

De la nr. 2 poți face astea probabil și pentru/ cu alții – prieteni, anturaj, familie.  Dar ce te faci cu 1? Da, și afecțiune poți da/avea cu alte persoane, dar nu aceea –  înțeasă strict în sensul celei pe care o ai în cuplu.

Nu cred oamenii care afirmă că nu vor o relație. Eu cred că nu au găsit persoana potrivită.  (Când o găsești vei ști și o să o vrei lângă tine.) 

Pentru că, in the end, seara ajungi acasă și vrei să te mai culcușești la pieptul cuiva. Și nu poți să le ceri pereților să te ia în brațe că ei nu au mâini, iar fluturi nu-s decât pe imprimeul plăpumii, și nu în stomac.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.