In prima zi în care s-a pus legea antifumat in aplicare,am facut tocmai invers. Nu, nu am fumat înăuntru, dar cum am ieşit din bar, eu – nefumătoarea ocazională (sic!),  am simţit nevoia fantastică să-mi aprind o ţigară.

Am tras primul fum ăla pe mijlocul străzii cu un nesaţ pe care nici nu-l pot descrie. După ce am stat şase zile prin spitale (cu toate privările şi frustrările de rigoare –  “nu mânca aia”, “nu face mişcari dubioase” (sport nici pomeneală),  ce sa mai zic de băut, “nu te enerva”),   m-am bucurat atât de tare de ţigara aia, de parcă ar fi fost ultima mea bucurie pe lumea asta. Mi-am dat seama că, odată cu fumul ăla,  ar trebui să mă bucur naibii mai mult de orice lucru mărunt care îmi face plăcere.

Nu-mi imaginam, până in momentul în care nu am stat efectiv cu cuţitul la os, cât de valoroase sunt nişte lucruri şi nişte momente pe care altminteri le consideram normale, enervante sau tabu – o prajitură mare cu lavandă, fără să număr afurisitele de calorii, muzica la maximum, un espresso băut la 10 noaptea. Mi-a făcut o plăcere a naibii să-mi pun pus pe mine nişte blugi rupţi praf cu stiletto mega decoltaţi pe ninsoarea de aseară, din martie, şi da, m-am bucurat până şi de fulgii aia de zăpadă pe care altminteri nu am suportat-o vreodată. Unbelievable..

M-am bucurat că am putut să vorbesc cu oamenii, să-mi lamuresc lucruri, să înţeleg puncte de vedere care mi s-ar părut altadată de neadmis în încăpăţânările şi orgoliile (şi da, în temerile mele), eu răsfăţata lu’ peşte (dar uite, flesh & blood here).

M-am bucurat ca un copil de St.Patrick’s Day (eu care nu beau bere), m-am amuzat să-mi fac ID irlandez şi să mă cheme Shannon pentru o seară, să îmi pun la mână brăţări fosforescente de earthhour şi să râd cu gura pana la urechi de pălăria caraghioasa câştigată la un loz.

Nu cred ca o să fumez eu de acum încolo, dar acest  fum în prima zi de nefumat a fost ca în studenţie, la 20 de ani. Când fumam pe stradă şi ma simţeam primăvară (da, exact asa) şi mă durea în fund de tot. Ulterior, doamnei de treizecisiceva cu fustă elegantă şi ruj roşu începu să i se pară extrem de vulgar să vadă pe cineva fumând pe stradă. Now I will have a  drink or three, always ends in a hazy shower scene…

wtf 🙂 

https://www.youtube.com/watch?v=X-nn1sIQ58s

*de fapt inteleg ca, in general, creierul e programat sa inlature negatia… de aia nu ne ies multe.