Nu am făcut un top, ci să zicem, o enumerare a restaurantelor mele preferatele anul trecut pe categorii. Nu e vorba numai de deschideri noi, ci și de unele care evoluat frumos, s-au rebranduit, au introdus lucruri.

Premium. București – Sardin, Poesia, Avalon & Benihana Sheraton. Zen Fusion 
Mediteraneean/ italian/premium. Sardin. Am ajuns de multe ori aici și sunt chiar bucuroasă să constat că merge din ce în ce mai bine și e apreciat așa cum s-a targetat. A plecat un pic cu stângul, dar nu din cauza mâncării, ci din cauza localizării într-o zonă care nu prea îi permitea targetarea premium. Cu atât mai mult e de lăudat faptul că proprietarul și chef-ul de aici, Radu Nedelcu, s-a ambiționat să țină sus calitatea (bine și prețurile, dar sunt pollitically corect) . Am scris la un moment dat de Sardin așa:

  1. Gastronomie de bună calitate, corectă, curată cu mici accente creative, dar impresionante. Se vede în tot (de la meniu, la amenajare) experiența chef-ului pe afară. 2.Rar văd restaurante în România în care clienții să ceară să vină bucătarul la masă să-i mulțumească personal.
    3. Radu Nedelcu e tot timpul în bucătărie și gătește el efectiv (daca merge în concediu, închide restaurantul temporar).

Recomand Mix-ul de file-ul de cod și calamari este excepțional! Carnea e proaspătă, fragedă și are un sos foarte bun, aromat, puțin picant doar cu roșii, peperoncino și măsline. Iarăși salata de fructe de mare are tot proaspăt, sosurile sunt excelente. Plus că aduc din partea casei, după caz, pâinea de casă dolofană cu ulei de măsline, grisinele, niște pastă de sardine afumate – toate sunt foarte bune.

Și ne-a mai făcut el pentru proiectul de gastronomie românască o pastramă de oaie afumată din Țara Loviștei cu vinete coapte și pâine de casă cu roșii și ulei de măsline de te lingeai pe toate degetele. Știu că nu e frumos într-un așa restaurant, dar deh…

Și nu pot să nu amintesc de ineditul Sorbet and gelatp Gelato Mojito & Ciggaro Cubana la care marturisesc ca m-a atras descrierea și nu mică mi-a fost mirarea când l-am și văyut. Lângă cupă de gelato de lime, cu granita de cu biscuite înmuiat în rom, a venit o scrumieră elegantă cu un fel de trabuc din crumble de biscuite umplut cu o cremă delicioasă. Poesia a avut de la început stacheta sus, s-a menținut așa, felicitări lui Szilt care face trebă bună. Poesia. Caliate, amenajare premium, mâncare foarte bună. Chiar și un simplu dish are gust. Am mâncat de câteva ori, mi-e greu să recomand ceva anume – de la „simplele” antreuri cu pastă de trufe la steak-urile de vită și mușchiulețul de Mangalița . Au o listă de vinuri foarte bună aici, etichete premium și super premium, destul de greu accesebile unele local. Îmi sună bine și am de încercat crabul cu mousse de avocado și coniac, foie gras-ul de gâscă cu mere caramelizate, coniac prune și portocale și pipetul de rață cu compot de cireșe și cimbru, sos balsamic și piure.

Avalon & Benihana, Sheraton. Mai ales pentru brunch (dacă ai banii aia) e prima opțiune personală dintre restaurantele de hotel de top din București (și am mers la majoritatea). Meniu diversificat, cel mai bogat în fructe de mare în felurile – de la homar umplut – care e grozav, la salate de seafood, supe, foie gras – foarte bun! și diverse pregătite live la teppan.  Prosecco, vinuri, muzică live, entertainment pentru copii, iar restaurantul e confortabil și friendly.

Zen Fusion. Probabil unul dintre cele mai bune premium cu specific asiatic și interesant mai ales prin fusionul cu elemente sud-americane (peruane) pe lângă combinațiile inedite de sushi, au ceviche, leche di tigre, black cod pe frunză de magnolie, lup de mare cu sos de trufe și ciuperci japoneze – toate sunt foarte bune!  Am scris despre ele și aici. Și am testat prin vară și niște deserturi cu totul ieșite din comun, Nu le mai au pe toate dar Chocolate spicy cu wassabi, adus cu înghețată de matcha și bezea este încă.

Pe segmentul casual am câteva pe care le-am delimitat prin specific.

Așadar, italian. Pasta Floreasca. Mâncare corectă neîncărcată, gustoasă iată un loc căruia i-aș spune „italiano vero”. Adică, exact ca în Peninsulă, pentru că atunci când mergi într-un restaurant italienesc  la asta de aștepți să găsești – ingrediente proaspete, paste făcute în casă, burrata ” de la mama ei” și altele asemenea – așa cum le fac italienii și nu adaptate pe stil românesc cum, din păcate, mai vedem prin alte locuri (și ma refer aici la paste / pizza prea „pline”). Proprietarul e italian, ține la calitate și la autenticitatea rețetelor. În plus îți poți face singur pastele, alegând din 14 feluri, de la tagiattelle, la caserecce (acelea micuțe, rulate ca un pergament), taglioni (în cuib), ș.a. și 33 de topping-uri – carbonnara, arabiatta, cu fructe de mare, dar și cu St. Jacques, trufe ș.a. Chelnerii sunt amabili, foarte prompți. Merită amintită și lista de vinuri prezentată ca o etichetă pe o sticlă de vin.
Meat. Steaks and burgers. 
R.I.B.S. despre care am mai scris și altădată. Un restaurant care mu e deschis de foarte mult timp -de câteva luni, dar văd că merge destul de bine în Centrul Vechi. Multe feluri de coaste ( la garniță cu mămăliguță, în stial asiatic în pancho cu chimichurri americane cu bbq s.a.), cea mai bună ciorbă de coaste pe care am mâncat-o eu, un trio de humusri interesant (sfeclă, năut, tahini) și ce credeți chiar și o salată de carcatiță care mi-a plăcut foarte mult. Consuistentă cu bucățele generoase de caracatiță, cartof copt, ceapă roșie și verde  și roșii cu maioneză -bună!
Flying Pig. Nota 10 pentru porchetta (am zis că e marbled și juicy – savuroasă) grsuță,  crochetele de jamon serrano și crema de parmezan și trufe. Un meniu bun cu multe feluri din porc iberic, slow cooked și o atmosferă foarte cool aici, tot să stai la savurat.
Asiatic/thai.

Zen Sushi Dorobanți. Vezi și mai sus pentru combinațiile bune de sushi ale lui Chef Iulian dar și pentru atmosfera plăcută și confortabilă de aici.

Pad Thai. O notă foarte-foarte bună pentru supa Tom Yang Goong, și fresh și aromată, cea mai bună de acest fel din câte am mâncat. Salatele vin în porții consistente cu bucăți mari și proaspete de pește / sea food (ton, somon, creveți) cu fâșii mari de ardei gras și alte legume, frigăruile de creveți spicy iarăși sunt gustoase.
Mic dejun, casual, brunch. The Harp Bakery mi-a plăcut încă de pe acum doi ani de la deschidere , îmi place în continuare, e locul meu de ieșit la brunch chiar dacă nu au unul tematic dar încropim mereu noi câte ceva pentru că meniul e diversificat și ai ce alege, dar îmi place și de mers seara la cină și la un vin. Singul inconvenient e că e deschis până pe la 23 cred dar nu-i problemă că de multe ori ne mutăm sus la Harp-ul vechi, unde au și muzică mișto.

Dacă to am zis de pub-uri, Harp rămâne printre preferate, dar anul ăsta am descoperit Primusul care m-a uimit prin mâncare. Am nimerit salate surprinzător de bune (consistente și gustoase cu pește și seafood proaspăt) și o listă ok de vinuri la prețuri foarte decente. A, și unul dintre cele mai bune ștrudeluri de mere – se topea în gură – frumos caramelizat și cu înghețată de vanilie. E și atmosferă mișto aici, o forfotă continuă dar deloc deranjată.

Trebuie să vă dau câteva de recomndări din Iași despre care am zis că își merită ca oraș un loc de frunte pe harta gastronomiei românești. Are multe restaurante și bune.

Restaurant Rustic Iași. cel mai bun mic dejun rustic am avut la bellaria în Iași cu niste fasole cu usturoi de mio-a rămas și acum în minte, salată de vinete și zacuscă grozavă de casă. Aici au totul de casă și au

O feerie este și Castel – cu vreo două metri pătrați cu gazon, foișaore, pomi, plante, cascadă. Meniu diversificat și rustic dar și gourmet de la plăcinte la

Și tot din Iași, mai am pitorescul La Conac- unde  numai rețete vechi românești găsești. Auzisem de ceva timp numai de bine despre acest restaurant, dar ma gândeam că poate, în exces de zel „patriotic”, prietenii mei care îl vizitaseră exagerează cu laudele. Ei bine, nu exagerau e de departe, unul dintre cele mai bune localuri românești – o casă țărănească veche, frumos restaurată cu decoruri tradiționale și  mâncare foarte bună. Am mâncat aici pastramă de ied extrem de fraged și gustos, colțunași cu brânză și vișine alivenci pufoase cu smântână și gem de casă. Iar din turtele de casă friebinți nu îți vine să te oprești de casă (niște pâinici rotunde mai mici). Țuica și afinata precedă orice ospăț, iar lista de vinuri este și ea bună, cu etichete românești.

Vara e o feerie aici, pe terasa înverzită, cu o boltă superbă cu viță de vie, multă verdeață, flori și mobilier din răchită împletită.

și de care nu știu eu, probabil – dar cred că am ajuns oricum în peste 50 din cele noi sau s-au rebranduit sau care au băgat chestii noi – am menționat și din cele mai vechi dar care au evoluat bine).
Mediteraneean/ italian/premium. Sardin – by far. Am ajuns de mai multe ori și sunt acum chiar bucuroasă să constat că locul merge din ce în ce mai bine și e apreciat așa cum s-a targetat. A plecat un pic cu stângul, dar nu din cauza mâncării ci din cauza localizării într-o zonă care nu prea îi permitea targetarea premium. Cu atât mai mult e de lăudat faptul că proprietarul și chef-ul de aici, Radu Nedelcu s-a ambiționat să țină sus calitatea (bine și prețurile – bine, dar sunt pollitically corect) . Am scris la un moment dat de Sardin așa: 1) Rar văd restaurante în România în care clienții să ceară să vină chef-ul să-i mulțumească personal.
2. Radu tot timpul în bucătărie și gătește el efectiv (daca merge in concediu, restaurantul se închide temporar)
3. Se văd experiența și talent – gastronomie de bună calitate, aparent simplă, corectă, curată, iar micile accente creative sunt impresionante. Decor inedit, frumos.
Italian casual. Pasta Floreasca .Mâncare corectă italiană – neîncărcată , savuroasă tocmai în simplitatea ei – iată un loc căruia i-aș spune „italiano vero”. Adică, exact ca în Peninsulă, pentru că atunci când mergi într-un restaurant italienesc cam la asta de aștepți să găsești – ingrediente proaspete, paste făcute în casă, burrata ” de la mama ei”, tiramisu cu gust și altele asemenea – așa cum le fac italienii și nu adaptate pe stil românesc cum, din păcate, mai vedem prin alte locuri (și ma refer aici la paste ori pizza prea „pline”). Se vede în detalii că proprietarul e italian, ține la calitate și la autenticitatea rețetelor italiene. Tot ce am mâncat aici a fost proaspăt, gustos.
O idee de apreciat e întocmirea meniului, astfel încât îți poți alege pastele din 14 sortimente (de casă) – de la tagiattelle, la caserecce (acelea micuțe, rulate ca un pergament), taglioni (în cuib), ș.a. și 33 de topping-uri – carbonnara, arabiatta, cu fructe de mare, dar și cu St. Jacques, trufe ș.a. C helnerii sunt amabili, foarte prompți. Merită amintită și lista de vinuri prezentată ca o etichetă pe o sticlă de vin.
Meat. Steaks and burgers. Casual
R.I.B.S. Cea mai bună ciorbă de coaste ever. Picantă, cu multe legume, năut
Flyng Pig. Nota 10 pentru porchetta si crochetele de jamon serrano, crama de parmezan și trufe. Un meniu bun cu multe feluri din porc iberic, slow cooked, super decor modernisto-vintage
Asiatic / sushi / fusion / premium. Zen Sushi Fusion by far. Și Zen Sushi Doroibani
Despre Iulian Cpnstantin proprietarul Zen0urilor am scris de mai multe ori. Face niste combinații de sushi-uri de te lasa masca ( asta pe langa sortimentele obisnuite sa le zicem, si ele unele dintre cele mai bune din București). Iar Zen Fusionul mai nou de la Sarraglia mai are cateva chestii extraordinare – codul pe frunza de magnolie, lupul de mare. Chcolate spicy cu la desrturi.
Asiatic/thai/casual. Pad Thai. O notă foarte foarte bună pentru supa Tom Yang Goong-, cea mai bună de acest fel din câte am mâncat. Salatele vin in portii consistente cu bucăți mari roaspete de pește ( ton, somon).
Turcesc. Divan
Grecesc. Meze
Mic dejun, casual, brunch The Harp Bakery
 

Leave a Reply

Your email address will not be published.