Până la Dubai și Istanbul, Ibiza și Roma, în 2018, am avut ocazia să văd mai mult din țara asta, să aflu mai multe despre locuri despre care doar auzisem sau nici măcar și despre care cred că merită să vă faceți timp să le vedeți și voi, dacă nu ați ajuns. Locuri superbe, peisaje de poveste – și o spun fără să poetizez, lucruri cu care chiar ne putem mândri și care ar trebui mai bine valorificate și promovate – pentru că nu spun vreo noutate, dar ptențialul turistic e imens:
Muzeul Astra – cel mai mare muzeu în aer liber din Europa, Castelul de Lut Valea Zânelor din Porumbacu de Sus, unde îmi doream demult să ajung, biserica fortificată de la Cisnădioara construită în sec.XII, palatul Bethlen Haller din Cetatea de Baltă, minunate podgorii în Dealu Mare și investiția superbă de “sub Cernavodă” – crama Rasova sunt câteva dintre ele. Iar pe lângă -pentru că despre asta e și jobul meu, am mai descoperit și multe rețete extraordinare, mâncăruri regionale de sute de ani, de care habar n-aveam.
1.Ordinea nu e cronologică, ci mai mult de ordin “sentimental” – să zicem, așa că încep cu minunata ocazie care mi s-a dat de a face parte din primul #FoodCamp organizat vreodată în România pentru influencerii de food, preambul la Sibiu 2019 – Capitală Gastronomică Europeană, despre care am scris mai multe aici. 5 zile am fost cazați într-un loc frumos la Păltiniș – Centrul de perfecționare al Universității Lucian Blaga din Sibiu, iar de aici am vizitat pe rând:
- Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului care, pe cele 150 de ha., strânge la un loc case, tradiții, obiceiuri din toată țara – mai fusesem, dar mereu e loc să descoperi alte lucuri;
- Palatul Brukhental și grădina sa în stil baroc din Avrig – “Edenul din Transilvania” era numită pe vremuri această moşie;
- Cetatea Cisnădioara cu priveliște magnifică la Valea Sibiului, construită ca loc de apărare împotriva invaziilor tătarilor, monument reprezentativ al stilului romanic din Transilvania;
- Via tinerei cramei Gorgardin de pe Dealul Apold, unde am degustat un frizzante bun din Riesling, rose din Pinot Gris, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel și am remarcat artisticele etichete cu cerbi, căprițe și șoricei, semnate de o franțuzoiacă;
- N-am ratat în drum o incursiune pe Transfăgărășan, cu oprire la Bâlea Lac, unde ne-am umplut plămânii de aer curat și sufletul de view-ul spectaculos de la cei peste 2.000 m de pe masivul Făgăraș. (Apropos, Hotelul de Gheață care se face iarna aici anual a figurat în top 3 al celor mai frumoase locuri de cazare sculptate în gheață în popularul ghid de călătorii Fodor’s.)
Nu pot să nu amintesc de mâncarea transilvăneană pentru că am gustat prima dată rețete precum hencleșul – o prăjitură tradițională cu prune – și vărzarul – plăcintă dulce cu urdă și mărar, dar și alte mâncăruri locale, altfel decât le știam eu precum ceaunul de porc și tochitura.
2.Tot la Sibiu, am ajuns altă dată la Festivalul Cailor de Munte, organizat pentru prima dată pe Valea Avrigului, eveniment menit să scoată oamenii și copii la aer curat – cu mâncare tradițională, muzică și plimbări cu căluții. Unele studii spun că zona ar avea cel mai pur aer din Europa aici. Frumos!
3.Și dacă tot eram în zonă, am zis să fugim și până la Porumbacu de Sus. Cum unde? La Castelul Valea Zânelor – atracție turistică incontestabilă, este o afacere de familie începută în 2014 de un cuplu tânăr. Castelul e făcut doar din materiale naturale, non-toxice, inspirat, spun proprietarii, de căsuţa piticilor din Albă-ca-Zăpada.
4.Dacă până la Sibiu e drum lung, să vedeți cum e până la Alba, dar o vizită la superbul castel Bethlen Haller – emblema Jidveiului – nu puteam rata, indiferent câte aș fi făcut. Jidvei are cea mai mare plantație de vie din România și cea mai mare cu acționariat de familie din Europa (2.500 ha) și un impresionant colos de vinificație, inclusiv crama gravitațională de la Tăuni. Să mai zic că mâncarea făcută la castel are un gust …. carnea de cerb și mistreț, brânza de burduf, icrele savuroase, vinurile din gamele Owner’s Choice și Mysterium, spumantele și icewine-ul au făcut deliciul meselor aici. Mai multe am scris atunci.
Castelul nobiliar din Cetatea de Baltă construit la 1570 inițial, a fost refăcut după 1600 de contele Ștefan Bethlen, după modelul castelului Chambord (Franța), cunoscut datorită arhitecturii renascentiste. Candelabre, pian, jilțuri, obiecte de luptă și de meșteșugit, camere imense – am avut privilegiul să stau în una din cele 4 cu cadă chiar în mijlocul ei, cramă de la subsol – cam asta înseamnă acest edificiu. Este un punct turistic cu circuit închis, însă doritorii pot sta și în camerele de lângă castel.
5. Dacă tot am ajuns la capitolul crame, trebui să știți că un proiect foarte frumos s-a înfiripat anul ăsta la Tohani – Valahorum. Essence de Roumanie – reuniunea în premieră a trei crame sub un concept-umbrelă: Apogeum, Mierla Albă și Drăgășani. O altă noutate pentru România e vinificarea în amfore de ceramică la crama Apogeum. Feteasca Neagră, Shirazul și Chardonnay-ul au fost printre primele vinuri degustate sub acest concept.
6.Tot în Dealu Mare, am mai ajuns anul ăsta la Vinalia. Conacul din Ceptura – frumos punct turistic și cramă unde vinifică și Dagon Clan. Conacul are cazare, restaurant și chiar piscină. Am degustat pe rând vinurile Dagon Clan din gamele Jar, Har și Clar și, în premieră, ediția de colecție Fetească Neagră Sandridge.
7. Iar la Crama Budureasca am ajuns pentru lansarea colecției Centenar – trei vinuri: Fetească Neagră Origini 2015, Sauv. Blanc Origini 2016 și un cupaj nou din 5 roșii, în asociare cu preparate culinare asortate. Și ne-am delectat cu un moment artistic foarte bun al trupei Zmei 3. Despre vinurile Centenar am scris în vinul.ro.
8. Cât despre una dintre cele mai tinere crame de la noi – Rasova, ce să vă zic – “Amazing!” a fost cuvântul pe care l-am spus când am văzut-o în poze. Mi-a confirmat așteptările – e o investiție impresionantă: arhitectura modulară superbă, etichete cu poezie, vinuri tinere, promițătoare, seria de party-uri AER , view-ul și apusul spre podul Cernavodă sunt câteva din atuurile ei – neapărat să ajungeți în drum spre mare. “This is freedom!”
9-10-11-12-13-14 …. etc . Despre multele drumuri la mare nu voi povesti prea mult că la mare merge toată lumea, dar în trecere, merită amintite:
- Vizita la ferma agroturistică din Vișina a Biancăi Folescu care are proiectul #SouvenirsdeDobrogea, cu încăperi decorate tradițional, livadă imensă, fermă de căluți și alte animale a fost o gură de aer curat;
- Magazinul asociației Țăranii Dobrogeni, pe șoseaua de centură a Constanței, unde ne-am delectat cu zacuști, afumături și brânzeturi (cele cu ardei iute și ciocolată – foarte bune, aviz gurmanzilor!)
- Urcușul la ruinele fortăreței medievale Enisala, construită acum 700 de ani, pe unul dintre dealurile masive de calcar ce strajuiesc lacul Razim, lângă Babadag.
- Un super crap proaspăt prăjit la restaurantul Tauc în Zaiug – foarte frumos locul și view-ul, merită un ocol în drumul spre mare. După care, urma să ne întoarcem în București, daaaar ….Bucureștiul era prea departe de Tulcea și Constanța prea aproape. Așa că am revenit să mai facem o noapte albă la mare.
- Și am mai ajuns pe litoral la primul Festival al Vinului Dobrogean – o ediție reușită -aș zice, cu multe crame dobrogrene, mâncare locală și spectacole frumoase de muzică ale comunităților locale – inclusiv aromână
- Și Scoica Land am ajuns la invitația Guinness România și pot să vă spun că mi-a plăcut foarte mult locul – complexul este de 20 de ani, între Siutghiol și Mamaia Nord, dar modernizat recent; are camere imense cu multe oglinzi, ieșire la piscină, restaurant cu terasă pe malul lacului, plajă privată, bază nautică și debarcader.
- Și nu am cum să nu amintesc de clubul meu preferat vara asta – El Comandante din Năvodari – da, am tot zis de el, dar demult nu mai mi s-a întâmplat să fac nopți nebune ca aici, să prind apusul și răsăritul în același loc. Și l-am prins o dată chiar și pe marele urs – Nicu Covaci. Phoenix este o legendă! De-abia aștept vara următoare!
