Poveste prin Transilvania frumoasă cu trenul care le știe pe toate

Să bei un pahar de vin în timp ce trenul curge domol, te uiți pe geam, asculți balade pe fundal și știi că te așteaptă locuri minunate – ăsta e un mood de savurat, din ăla, în care, pentru câteva momente, uiți de task-uri și de social media și de altele de zi cu zi.

Așa s-a întâmplat zilele trecute în călătoria cu Transilvania Train, când luni și marți s-au transformat în week-end și mi s-a părut că timpul s-a comprimat; aproape că nu-mi venea să cred câte am putut face în fiecare din aceste zile și cât de lungi au fost – în sensul bun. Poate că nici nu mai țin mint totul acum la cald, dar cert e că Transilvania asta chiar merită descoperită bucățică cu bucățică, după cum bine a exprimat sloganul călătoriei noastre. Și mai ales în trenul acesta care pare că le știe pe toate(deși merge numai o dată pe an, iar anul ăsta a fost la cea de-a treia ediție) și  te poartă cu surprize fără să știi exact ce te așteaptă.

Am văzut locuri de ținut minte, am aflat istorii, am admirat case vechi țărănești, obiceiuri tradiționale și meșteșugari cu figuri parcă desprinse din literatura veche și din basme, ni s-au cântat doine la cobză și balade la țambal. Iar vinul și gustările au curs neîncetat. Cum am spus și într-o postare, vin la 10 dimineața nu mai băusem în tren, așa că, imaginați-vă și voi nu e ok să refuzi un pahar, în timp ce toată atmosfera asta te mai cheamă la încă unul, la o poveste cu cei de lângă tine sau la visare – după caz.

Unele momente mi s-au părut neaievea ca să zic așa – de aceea, nici nu voi povesti cronologic, ci voi zice ce mi-a plăcut mie cel mai mult. Am descoperit, de exemplu, Ferma 3 Stejari din Mediaș – un loc foarte frumos în mijlocul naturii, rustic – sălbatic (nu mă înțelegeți greșit – bine îngrijit, dar pitoresc tocmai prin păstrarea vegetației și redarea obiceiurilor vechi), cu terase, foișoare, băncuțe la marginea lacului, căsuțe tradiționale și meșteșuguri populare de care nici nu știam că mai există – sticlărie, pielărie, fierărie, sau cum le-o mai zice, cu tot cu farmecul figurilor meșteșugarilor – un opincar cu barba pân’ la brâu, o calfă fierar,  un sticlar și alți meșteri mari.

În Plus toți oamenii aceia care stăteau în arșiță cu focul aprins să ne facă ceaune cu ciorbe, gulaș și mămăligă, cărnuri la grătar și altele asemenea. Nu au lipsit pâinile uriașe de casă, „bătute”, cu coajă groasă, frumos mirositoare, fasolea făcăluită, zacusca și plăcintele cu griș și prune asemănătoare hencleșului.

Complexul acesta e de ținut minte, are și spații de cazare și merge de minune să fugi două zile din București.  A fost pentru mine, personal, cireașa de pe tort a excursiei, dar au mai fost și alte câteva lucruri memorabile.

Luând-o acum pe firul întâmplărilor, prima zi ne-am urcat în tren în acordurile fanfarei Țara Bârsei, am vizitat biserica fortificată din Cincșor, unde am ascultat un moment de orgă și am fost ospătați cu plăcinte de casă. Apoi, în Cetatea Făgărașului, am fost întâmpinați de Garda și de Domnița Cetății.

A urmat vizita la Palatul Brukhental, unde ne-am oprit să luăm prânzul, am admirat camerele Palatului și grădina și am stat la povești. Mai pe seară, am fost la ceea ce s-a numit main eventul trip-ului – lansarea cărții de bucate a lui Forin Dumitrescu – Românește. Punct și de la capăt.

Acum o răsfoiesc mai atent, am văzut reluări de rețete vechi românești, într-o manieră mai conteporaneizată și cu câteva tehnici moderne. Sunt peste 60, redaptate, zice el și nu reinterpretate. Sunt câteva și mai ușor de făcut acasă și câteva ceva mai sofisticate (necesită tehnici/echipamenete moderne), dar are ceva inspirație dacă vrei să faci ceva altfel. În plus, mai are și  inserturi de cultură și istorie culinară; fiecare preparat din carte este prezentat împreună cu povestea sa; balmoșul, specific bucătăriei din Bucovina, storceagul, din gospodăriile pescarilor, laptele de bou, din Țara Moților, toate descoperite de Florin Dumitrescu în căutarea rețetelor autentic românești pe care Lidl vrea să le transforme în preparate Cămara Noastră.

A urmat cina la Casa Lidl din Sibiu care ne-a pus la zid toate abținerile de la pofte culinare – și te-ai dus si te-ai tot dus și te-ai dus pe râu în sus  – ceaune întregi cu balmoș, cărnuri sfârâind pe plite, păstrăv proaspăt, șunculiță, pastă de jumări, roșii coapte, murături, vinuri, tării locale și altele asemenea.

Mi-au rămas în gând balmoșul, roșiile alea coapte cu usturoi și pasta de jumări.  Tot aici, am admirat expoziții de artă și meșteșugari populari și ne-am pozat în spatele unui panou cu Sibiul pe fundal.  A, si sa va mai spun că am avut muzică la țambal – de la șlagăre vechi românești, la balade de la Metallica si U2? Ei???

Cazarea a fost excelentă la hotelul Hilton din Sibiu, în duplex-uri supraetajate, așa că am dormit foarte bine după o zi extraordinar de plină. A două zi a fost la fel de plină ca prima, cu dimineața începută pe acordurile Filarmonicii din Sibiu, cu arii celebre, dar și cu cântece tradiționale din Transilvania și am admirat Cea mai frumoasă stradă din Sibiu.

Ne-am îmbarcat spe Mediaș, unde am fost întâmpinați de dansuri și jocuri medievale ale Paladinilor de la Terra Medieș, după care am mers și am vizitat Ferma Trei Stejari despre care vorbeam mai sus.

Cum spuneam mai sus, în tot periplul nostru, echipa Transilvania Train ne-a tot adus, cred, din oră în oră, ba gustări tradiționale, ba vinuri și shot-uri de vișinată, afinată și coacăzată, ba clătite. Cum așa ceva? Și „NU” parcă tot nu am fi zis. Să vă mai zic că trenul acesta are și bar (d-ala adevărat, cu scaune înalte) și are până și covoraș la toaletă.

În prima zi, am zi am avut o degustare în toată regula de vinuri, prezentate de somelierul Andrei Avieritei. Cu vinurile Mysterium de la Jidvei sunt prietenă de ceva timp, am mai scris și altădată despre ele și am fost încântată să avem, printre altele, cupajul de Pinot Noir (în alb), Chardonnay și Fetească Albă și Rose-ul din Shiraz, Cabernet Sauvignon și Pinot Noir plus spumantul Rose Brut. Dar am mai descoperit și Traminerul de la Gorgandin care m-a suprins prin prospețime și echilibrul de gusturi. Deși cu nas mult mai aromat, vinul e unul structurat, ierbos, cu note florale și de miere, și final peristent, ușor amărui. 14,5 % volum alcool – cam mult pentru un alb la orele prânzului, dar nu ne-am dat bătuți!   

Ei bine, și ce credeți că asta a fost tot. Când parcă toți eram obosiți, surpriza a venit  cu un recital de zile mari în tren. Cobză? Say what? Da, da Simion Bogdan Mihai, cel căruia i se mai spune și „ultimul cobzar” sau „menestrelul de pe străzile marilor orașe”, mai auzisem, dar eu una, nu îl văzusem și vă spun sincer ne-a mers  la suflet! A fost acompaniat de colegii lui la acordeon și tobă. Despre Bogdan Simion Mihai dați un google, că aveți ce citi. Își zice lăutar, dar e doctorand în Filologie și are o cultură pe care nu mulți oameni o au la 28 de ani. (L-am auzit și vorbind și am și citit despre el). Dar o să vă povestească mai multe despre el Cristina Stănciulescu, ea i-a luat un interviu.

Așa că ne-am trezit bine după oboseală și asta a fost un final de călătorie excelent!

Tot programul a fost bine pus la punct de Lidl cu echipa Transilvania Train, iar Cristi Pitulice, co fondatorul proiectului, ne-a mai îmbogățit puțin cultura cu istorii ale locurile prin care treceam. Iar dacaă ajungeți în Sibiu, treceți și pe la la Casa Lidl, retailerul aici celebrează tradițiile românești prin expoziții interactive și evenimente culturale, în contextul în care, anul acesta, Sibiu este Regiune Gastronomică Europeană. 

Să nu uit, în drum spre Sibiu, dacă faceți un popas în Brașov, luați în calcul Casa Hirsher. E un restaurant bun, cu respect pentru client, plating impecabil și gust corect și echilibrat. Eu am avut aici un tartar de creveți cu piure de morcov și ulei de busuioc și am cerut un Pinot Gris – după cum mi-a sărit mie în ochi pe meniu – nu îl mai știam. S-a dovedit o alegere bună, insoțitorii de masă mi-au confirmat. Am aflat că e un vin importat de Casa Hirsher, de la Monteforti d’Alpone – Veneția. Am văzut și alte lucruri în meniu  bune și farfuriile colegilor de călătorie de la masă arătau bine.

Dacă am uitat ceva, sigur, colegii mei de călătorie vă vor aduce aminte. Am avut o companie excelentă:

Cristina Stănciulescu, Oana Grozavu (a.k.a.visătorprinlume.ro), Daniela Niculi, Ina Țăranu Hofner (innoza.ro), Georgiana Mihalache,  Bianca Cenușescu, Otravă și, bineînțeles, team-urile Transilvania Train și Lidl.

Un mare bravo pentru acest proiect frumos care se cheamă Transilvania Train, care promovează și perpetuează valorile noastre tradiționale, culturale și istoria meleagurilor transilvănene.

Leave a Reply

Your email address will not be published.