Tablou de toamnă: Vinuri de Dealu Mare și Plăcinte de Turnu sau niște pairinguri inedite

Curajoasă idee nu? Adică bună, dacă v-aș spune că unele asocieri plăcintă-vin au picat cum nu se poate mai bine, adevărate desfătări, ce să mai vorbim. Joia trecută am avut o nouă degustare din seria cinelor private între mai mulți bloggeri de food și vin – de data aceasta, însă nu a mai cu meniu întreg, ci cu plăcinte. Totuși, la insistențele unora dintre noi, nu a lipsit nici – cum să îi zic, deja renumitul pui la cuptor pe pâine, cu usturoi copt, unt și mirodenii – devenit trademark al cinelor noastre sau al Roxanei a.k.a. La Floreasca Food, mai bine zis.

Dar haideți să vă spun cum am asociat vinurile cu plăcintele pentru că, plecând de la vin, indicam și ce plăcintă i s-ar potrivi. Plăcintele au venit de la Bogdan Oancea, reprezentant Plăcinta Întinsă de Turnu, în 6 sortimente: brânză sărată, brânză dulce, nucă, mere, dovleac, vișine. Eu am prezentat vinurile, dar fiecare a fost liber să-și exprime notele de degustare șiiii… nu ne lăudăm, dar a ieșit o degustare interactivă foarte bună, cei mai mulți având papilele educate. Andreea Sipoșean e expertă în tururi oenologice (are agenție de tursim), Raluca Vasile e parfumier (să mai zic ceva de simțul olfactiv?), Roxana e blogger culinar, care și-a rafinat mult gusturile bucătărind de ani întregi, Bogdan a făcut Horticultura, dar și restul invitaților au nimerit diferite note. Până la urmă, gustul e subiectiv, iar nimic nu poate fi greșit când vine vorba de plăcere. Nu?

Am început cu Cleștar 2018, Dagon (cupaj de Fetească Albă, Fetească Regală, Tămâioasă Românească, sec, 12, 8% vol. alc.) de care v-am tot zis – uimitor prin buchet – elegant, gurmand. Nas de fructe galbene – caisă, exotice – mango, ceva tente citrice. }n gust, o bună mineralitate și complexitate de arome – mere, pere, caise, fructe tropicale, dar și tușe voalate de miere; corp frumos. 

Mie, personal, mi se pare un vin deosebit de versatil pentru mâncăruri, de aceea mă voi lungi un pic. Și invitații noștri l-au văzut asociat cu multe preparate. Îl văd excelent lângă o paella sau un risotto cu fructe de mare, creveți la tigaie cu ulei de măsline și ierburi aromate, dar și cu un sos alb nu foarte dens și nici prea pregnant, preparate din pui – paella cu pui, pui la gătar, poate și cu un sos de brânză delicat. Invitații noștri au mai indicat pește la grătar – șalău, caracatiță la grătar. Ca aperitive, poate sta lângă brânzici ușor cremoase, dar nici ele foarte pregnante. Iar dintre plăcintele noastre, cea cu brânză sărată (nu e prea sărată, ci echilibrată, delicată) îl îmbrățisează bine. 

A urmat femininul Rapsod Rose din Merlot 2019, Rotenberg  (demisec, 14,5% vol. alc.), un vin floral – fructat, aromat cu deschidere olfactivă de trandafir, frăguță, zmeură.

Corp echilibrat. În gust, aceleași note fructate de căpșune până la dulceață de trandafiri – dar nederanjantă; mineralitate echilibrată.

Aici merge bine plăcinta cu branză dulce, îl văd și lângă un pandișpan. Și aș forța și cu cea de vișine ca să se echilibreze gusturile. Ca preparate de bază, frigărui de creveți în unt (poate ambele și cu puțin tarhon și lime) pui, pește la grătar.

Jar SR, 2016 – cupaj de Cabernet Sauvignon, Merlot și Fetească Neagră, Dagon (sec, 13,5 vol.alc.) ne-a adus nas intens parfumat de prune afumate, vișine coapte, condimente. Gust, deasemenea,  generos, gemos, condimente, parcă și trufă, caramel, vanilie.

Corpolent, cu tanini bine integrați, un vin gastronomic foarte bun.

De asociat culinar cu cărnuri roșii, vânat, brânzeturi maturate de consistență dură și semidură, iar din categoria placintelor noastre, cu cea cu brânză sărată, poate și cu cea cu nucă.

Anno 2018 de la Licorna Winehouse însă (Fetească Neagră, sec,15,5 vol. alc.) a luat un WAW total. Îmbrăcat într-o eleganță  Black Tie, impunătoare cumva, dar cu o catifelare care îl face prietenos, vine cu o personalitate complexă – nas de fructe roșii și negre bine coapte – vișine, coacăze,  ceva condiment. Gust de coacăze, poate și prune afumate, condimente – cuișoare, tușe vanilate, ceva tabac. Corp frumos, tanini bine integrați. Bun potențial de învechire.

Un vin pe care nu îl uiți ușor – ce să mai vorbim, amprenta inconfundabilă a oenologului Gabi Lăcureanu.

“Gurmand!” De asociat cu un steak de vită rare – marmorat, suculent, îl văd bine lângă vânat pe care îl îmbracă și-l domesticește cu notele lui catifelate, dar și lângă preparate din porc mai elaborate precum un mușchiulet copt, umplut cu brânzeturi.

Dintre plăcinte, cu cea brânza sărată – lesne de înțeles de ce, și iar îndrăznesc, cu plăcinta cu nucă, punctându-se reciproc.

Este un vin masculin, dar așa cum spuneam, elegant, ca un domn cu bune maniere, care-ți sărută mâna și te invită la vals. Un vals de gusturi! 

Și am încheiat cu acest vin “insidios” de desert –  Tămâioasă Românească 2016, Licorna (dulce, 13,4% vol. alc.) Parfumat, gourmet, din struguri recoltați spre finalul lunii octombrie 2015 – când bobițele erau bine stafidite – asta îi și explică poate notele mieroase. Galben-auriu, strălucitor, nas rășinos (producătorul indică rășina arborilor de Boswellia sacra – tămâia tradițională pură) dar și fructate, de pere busuioace, indicii florale – tei, salcâm – , tente de miere. Gust de fructe galbene coapte, parcă și note tropicale, fagure, patiserie. Corp frumos, onctuos. Merge foarte bine lângă plăcinta de vișine avută la degustare, alte deserturi acrișoare care să îl contrabalanseze, dar și lângă brânzeturi maturate, mai moi, cu mucegaiuri albe.

Au mai fost vinuri la degustarea noastră, poate vor scrie prietenele mele, eu m-am rezumat la cele care mi-au plăcut mie.

Leave a Reply

Your email address will not be published.