Degustare Villa Vinea și pairingurile mele cu brânzeturile Comtesse du Barry. Câteva curiozități și un pic de istorie culinară

Despre evenimentele care au loc la Comtesse du Barry Primăverii am mai vorbit și alte dăți, merg mereu cu intertes pentru că tematica e bună, de fiecare dată și mă inspiră să mă documentez despre originea și istoria unor produse, de la vinuri, la brânzeturi fine, caviar, foie gras ș.a. .Așa că mă mai educ și eu și vă transmit și vouă câteva lucruri pe care le consider interesante, dacă sunteți gurmanzi ca mine. Miercuri seara am ajuns din nou aici, cu atât mai mult cu cât a avut loc o degustare Villa Vinea și nu știam câteva vinuri care urmau să fie prezentate. Ca de obicei, selecția de gustări foarte bună, am mai descoperit câteva brânzeturi excepționale și nu exagerez, rar spun asta. Să mai amintesc și de untul Bordier (declarat cel mai bun din lume) și de gustoasa pastă de ardei cu semințe de pin, home made. Probabil că și mezelurile sunt pe aceeași linie de calitate, dar eu nu prea mănânc mezeluri.

Să vă spun câteva cuvinte despre vinuri și trec la asocieri. Am avut, pe rând, spumantul Cuvee Celest Brut – cupaj de Fetească Regală, Riesling de Rin, Pinot Noir, care mi-a plăcut foarte mult: un vin elegant, cu perlație frumoasă, echilibrat, note ierboase și florale, de fructe galbene, vanilie, patiserie. A urmat Gewurztraminer – plăcut la nas, floral, parfumat delicat, cu nuanțe de miere care se simt și în gust, alături de ceva caise coapte, piersici, vanilie; corp frumos, ușor onctuos, post gust dulceag, mediu.  În selecția de roșii, am avut Fetească Neagră – de un rubiniu frumos, cu miros de fructe de pădure coapte, prune uscate spre gem, corp bun, rotund și taninuri bune și Rubin – un cupaj lucrat, interesant de Fetească Neagră, Merlot, Pinot Noir si Zweigelt – arome de fructe de pădure, ceva condimente și lemn, corp frumos, elegant, taninuri bune de asemenea.


Să trec la brânzeturi și asocieri pentru că ar fi și păcat să nu împărtășesc câteva lucruri. Chiar sunt de ținut minte și de cerut dacă sunteți iubitori de brânzeturi. Mi-a plăcut, în mod special, Langres – brânză din lapte de vacă, cremoasă, cu crustă galben intens -portocaliu. Este o brânză “corpolentă”, cu gust bogat, savuros – o dată ce o guști, cu greu te mai oprești, însă cum spuneam, fiind destul de puternică, i-aș zice, se ia cu măsură. Savuroasă. Se produce în regiunea Champagne și se recomandă să fie consumată cu un vin din aceeași zonă. Deci merge cu șampanie și alte spumante, astfel că probabil, nu întâmplător a fost aleasă pentru această degustare care a debutat cu Celest. Aciditatea și frctuozitatea spumantului Celest a picat bine peste ea, echilibrând-o. Dar tot atât de bine o văd și lângă roșiile prezentate, gusturile se echilibrează și se potențează.

Coeur de Neufchâtel a fost un alt sortiment nou pentru mine. Moale, onctuoasă, în crustă de mucegai alb, despre ea care am aflat că este unul dintre cele mai vechi sortimente de brânză din Franța, DOC Normandia. Este în formă de inimă, iar legenda spune că în timpul războiului de 100 de ani, franțuzoaicele le ofereau soldaților englezi astfel de inimi de Neufchatel. O văd asociată la vinul de desert, gusturile și texturile potențează foarte bine în acest caz.

Pe același palier aș pune Pouligny-Saint-Pierre, care este o brânză din lapte de capră cu pastă moale și  crustă de mucegai alb, în formă de piramidă, dar fără vârf.  Legenda este că spune că partea de sus a fost tăiată să nu mai fie ascuțită, în urma unui ordin al lui Napoleon, care a cerut tăierea vârfului să nu îi mai amintească de eșecurile din Egipt.

La semi moi, am remarcat Saint Maure – brânză de capră, în crustă de mucegai gri și presărată cu cenușă comestibilă. Se spune în legendă că poartă numele Sfântului Maure care proteja ciclurile tranformatoare ale  vieții și recolta, proteja vegetația  și îi îmbogățea pe cei ce produceau brânză. Merge cu Pinot Noir, chiar dacă ea e mai densă, corpul echilibrat al Pinot-ul și nuanțele de fructe roșii coapte și smochine o îmbracă frumos. (Am avut și Pinot Noir, am uitat să vă spun)

Mimolette Lait Cru – tare, în crustă dură și de un portocaliu intens a mers de minune cu roșiile. Se produce în jurul orașului Lille, dar după o modalitate asemănătoare Edam-ului. Ca o curiozitate, am aflat despre ea că i se mai spune ”Nobila domnișoară” pentru că, istoric, are descendență regală, fiind fabricată inițial la cererea lui Ludovic al XIV.

Foarte  bună a fost și Gouda cu trufe, iarăși  de asociat cu vinurile roșii, îndeosebi cu cupajul Rubin cu care se potențează foarte bine. Au mai fost Gruyere  – brânza elvețiană în crustă tare și Ossau Valley în crustă maronie, pe care le mai știam și pe care, iarăși, le văd la roșii. Iar mezelurile au fost Spianata Romana, Schiacciata Picante,  Prosciutto San Danielle, Prosciutto Cotto al Tartufo și  Salame bio al Tartufo – sunt convinsă că și ele sunt bune și se găsesc asocieri, dar cum spuneam, nu prea mănânc mezeluri.

Leave a Reply

Your email address will not be published.